durativ

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză duratif.

Pronunție

  • AFI: /du.ra'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
durativ
Singular Plural
Masculin durativ durativi
Feminin durativă durative
Neutru durativ durative
  1. (despre verbe) care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată.


Traduceri

Referințe