durea
Etimologie
Din latină dolere.
Pronunție
- AFI: /du're̯a/
Verb
| Conjugarea verbului durea | |
| Infinitiv | a durea |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
doare (pers. 3) |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să doară |
| Participiu | durut |
| Conjugare | II |
- (v.tranz.) a face să simtă o suferință fizică.
- Mă doare o măsea.
- Rana doare.
- Îl doare mâna.
- (despre părți ale corpului, răni, lovituri) a produce cuiva o suferință fizică.
- (fig.) a produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista.
- Mă doare sufletul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
- A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit
- Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă
Traduceri
a simți o suferință fizică
a produce cuiva o suferință fizică
|
a mâhni; a întrista