durea

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină dolere.

Pronunție

  • AFI: /du're̯a/


Verb


Conjugarea verbului
durea
Infinitiv a durea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
doare (pers. 3)
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să doară
Participiu durut
Conjugare II
  1. (v.tranz.) a facesimtă o suferință fizică.
    doare o măsea.
    Rana doare.
    Îl doare mâna.
  2. (despre părți ale corpului, răni, lovituri) a produce cuiva o suferință fizică.
  3. (fig.) a produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista.
    doare sufletul.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
  • A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit
  • Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă


Traduceri

Referințe