duumvirat
română
Etimologie
Din latină duumviratus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului duumvirat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | duumvirat | invariabil |
Articulat | duumviratul | invariabil |
Genitiv-Dativ | duumviratului | invariabil |
Vocativ | duumviratule | invariabil |
- funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât eră exercitată această funcție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online