eră

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză ère < latină aera.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
eră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eră ere
Articulat era erele
Dativ-Genitiv erei erelor
Vocativ eră erelor
  1. perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor.
  2. epocă.
  3. cea mai mare subdiviziune a timpului geologic.


Traduceri

Anagrame

Referințe