eat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie eten < engleza veche etan. Confer germană essen, gt. itan, latină edere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
to eat
Infinitiv to eat
Prezent simplu
pers. 3 sg.
eats
Trecut simplu ate
Participiu trecut eaten
Participiu prezent eating
  1. a mânca
    I ate an apple.
  2. a se îngrijora, a se necăji
    It has eaten me for some years now.
  3. a roade, a distruge
  4. a ospăta
    Are we eating out this evening?

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Referințe