efectiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină effectivus. Confer franceză effectif.

Pronunție

  • AFI: /e.fek'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
efectiv
Singular Plural
Masculin efectiv efectivi
Feminin efectivă efective
Neutru efectiv efective
  1. (adesea adverbial) care are un efect.
    Plecarea lui efectivă din oraș a avut loc a doua zi.
    A adus servicii efective.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
efectiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efectiv efective
Articulat efectivul efectivele
Dativ-Genitiv efectivului efectivilor
Vocativ ' '
  1. numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară.
    A strâns tot efectivul său de oaste.

Sinonime


Traduceri

Referințe