concret

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză concret.

Pronunție

  • AFI: /kon'kret/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
concret
Singular Plural
Masculin concret concreți
Feminin concretă concrete
Neutru concret concrete
  1. (adesea substantivat) care poate fi perceput cu simțurile; real; care exprimă obiecte perceptibile prin simțuri.
  2. precis, bine determinat.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
concret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concret concrete
Articulat concretul concretele
Genitiv-Dativ concretului concretelor
Vocativ concretule concretelor
  1. categorie filozofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și în spațiu.


Traduceri

Anagrame

Referințe