efor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă εφοροσ (éforos).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
efor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efor efori
Articulat eforul eforii
Genitiv-Dativ eforului eforilor
Vocativ eforule eforilor
  1. membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop.
  2. nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului.


Traduceri

Anagrame

Referințe