electron
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din franceză électron.
Pronunție
- AFI: /e.lek'tron/
Substantiv
Declinarea substantivului electron | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | electron | electroni |
Articulat | electronul | electronii |
Genitiv-Dativ | electronului | electronilor |
Vocativ | electronule | electronilor |
- particulă elementară cu sarcină electrică negativă, de masă neglijabilă, și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor.
- Un electron are sarcina electrică de −1.602 × 10−19 C.
Traduceri
particulă
|
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Termen introdus de fizicianul irlandez George Johnstone Stoney (1826–1911) în 1891.
Pronunție
Substantiv
electron, pl. electrons
- particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă, electron
Cuvinte derivate
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
electron
- electron (element chimic)