electronică

română

Etimologie

Din electronic.

Pronunție

• AFI: /e.lek'tro.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului electronică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	electronică	invariabil
Articulat	electronica	invariabil
Genitiv-Dativ	electronicii	invariabil
Vocativ	electronică electronico	invariabil

1. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene.
2. ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice.

Cuvinte derivate

• electronic

Cuvinte apropiate

• electrotehnică

Traduceri

disciplină din domeniul fizicii aplicate care se ocupă cu controlul electronilor în dispozitive electronice

cehă: elektronika (čeština) f. daneză: elektronik (dansk) c. engleză: electronics (English) esperanto: elektroniko (Esperanto) franceză: électronique (français) f. germană: Elektronik (Deutsch) f. greacă: ηλεκτρονική (Ελληνικά) (ilektronikí) f. islandeză: rafeindafræði (íslenska) f., rafeindatækni (íslenska) f. italiană: elettronica (italiano) f.

neerlandeză: elektronica (Nederlands) nynorsk: elektronikk (norsk nynorsk) m. poloneză: elektronika (polski) f. portugheză: eletrônica (português) f. rusă: электроника (русский) (ėlektrónika) f. slovenă: elektronika (slovenščina) f. spaniolă: electrónica (español) f. suedeză: elektronik (svenska) c. ucraineană: електроніка (українська) (elektrónika) f.

Anagrame

• conectările

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• DEX online: „electronică”