elinvar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din el (asticitate) + invar (iabilă).

Pronunție

  • AFI: /e.lin'var/


Substantiv


Declinarea substantivului
elinvar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elinvar invariabil
Articulat elinvarul invariabil
Genitiv-Dativ elinvarului invariabil
Vocativ elinvarule invariabil
  1. aliaj de oțel, crom și nichel, cu elasticitate constantă la temperatura de lucru, folosit în construcția unor instrumente de măsură de precizie.


Traduceri

Referințe