elipsă
română
Etimologie
Din franceză ellipse < latină ellipsis.
Pronunție
- AFI: /e'lip.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului elipsă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elipsă | elipse |
| Articulat | elipsa | elipsele |
| Genitiv-Dativ | elipsei | elipselor |
| Vocativ | elipsă | elipselor |
- locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
- (figură de stil care constă în) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul comunicării.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online