emanație
Aspect
Variante
Etimologie
Din franceză émanation < latină emanatio, emanationis.
Pronunție
- AFI: /e.ma'na.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului emanație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | emanație | emanații |
Articulat | emanația | emanațiile |
Genitiv-Dativ | emanației | emanațiilor |
Vocativ | emanație | emanațiilor |
- emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană.
- gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online