degaja

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dégager.

Pronunție

  • AFI: /de.ga'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
degaja
Infinitiv a degaja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
degajez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să degajeze
Participiu degajat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala.
  2. (v.refl.) (despre mirosuri, căldură etc.) a se desprinde.
  3. (v.tranz.) a elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică.
  4. (v.tranz.) a elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol.
  5. (v.tranz.) a îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui.
  6. (v.tranz.) (la fotbal, hochei etc.) a trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
  7. (v.tranz.) (la scrimă) a-și desprinde floreta de floreta adversarului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe