degaja
română
Etimologie
Din franceză dégager.
Pronunție
- AFI: /de.ga'ʒa/
Verb
| Conjugarea verbului degaja | |
| Infinitiv | a degaja |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
degajez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să degajeze |
| Participiu | degajat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala.
- (v.refl.) (despre mirosuri, căldură etc.) a se desprinde.
- (v.tranz.) a elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică.
- (v.tranz.) a elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol.
- (v.tranz.) a îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui.
- (v.tranz.) (la fotbal, hochei etc.) a trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
- (v.tranz.) (la scrimă) a-și desprinde floreta de floreta adversarului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online