degajare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a se degaja.

Pronunție

  • AFI: /de.ga'ʒa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
degajare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ degajare degajări
Articulat degajarea degajările
Genitiv-Dativ degajării degajărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol.
  2. libertate în mișcări, în comportare.
  3. operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare.
    Degajare de căldură.
  4. (concr.) canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe