pleca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină plicare.

Pronunție

  • AFI: /ple'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pleca
Infinitiv a (se) pleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) plece
Participiu plecat
Conjugare I

I.

  1. (v.refl. și tranz.) a (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
  2. (v.refl.) a se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
  3. a (se) culca la pământ, a (se) răsturna.
  4. (v.refl.) (despre aștri) a coborî (spre apus), a apune.

II.

  1. (v.tranz.) a supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
  2. (v.refl.) a ceda în fața unei forțe, a se supune.
  3. (v.refl.) (pop.) a se îndupleca; a se milostivi.

III.

  1. (v.intranz.) a se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
  2. (spec.) a porni într-o cursă sportivă.
  3. a avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză.
    Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.

Sinonime

I.

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili
  • A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească
  • A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina
  • A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor
  • A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin


Traduceri

Referințe