emonctoriu
Etimologie
Din franceză émonctoire.
Pronunție
- AFI: /e.monkˈto.rju/
Substantiv
| Declinarea substantivului emonctoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emonctoriu | emonctorii |
| Articulat | emonctoriul | emonctoriile |
| Genitiv-Dativ | emonctoriului | emonctoriilor |
| Vocativ | emonctoriule | emonctoriilor |
- organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online