empiriocriticism
română
Etimologie
Din rusă eмпириокритицизм (empiriokritițizm).
Pronunție
- AFI: /em.pi.ri.o.kri.ti'ʧism/
Substantiv
| Declinarea substantivului empiriocriticism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | empiriocriticism | invariabil |
| Articulat | empiriocriticismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | empiriocriticismului | invariabil |
| Vocativ | empiriocriticismule | invariabil |
- curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. xIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online