conștiință

română

Etimologie

Din franceză conscience < latină conscientia (după ști).

Pronunție

• AFI: /kon.ʃti'in.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului conștiință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conștiință	conștiințe
Articulat	conștiința	conștiințele
Genitiv-Dativ	conștiinței	conștiințelor
Vocativ	conștiință	conștiințelor

1. (fil.) sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; (p.ext.) cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.
2. faptul de a-și da seama; înțelegere.
3. (în opoziție cu existența, materia) gândire, spirit.
4. sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită.

Cuvinte derivate

• bioconștiință

Cuvinte compuse

• conștiință socială
• conștiință de clasă
• conștiință națională
• caz de conștiință, proces de conștiință
• mustrare de conștiință
• libertate de conștiință

Expresii

• A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului
• A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule
• Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• constanții

Referințe

• DEX '98 via DEX online