emul

română

Etimologie

Din franceză émule < latină aemulus.

Pronunție

• AFI: /e'mul/

Substantiv

Declinarea substantivului emul
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	emul	emuli
Articulat	emulul	emulii
Genitiv-Dativ	emulului	emulilor
Vocativ	emulule	emulilor

1. persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online