emul
română
Etimologie
Din franceză émule < latină aemulus.
Pronunție
- AFI: /e'mul/
Substantiv
| Declinarea substantivului emul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emul | emuli |
| Articulat | emulul | emulii |
| Genitiv-Dativ | emulului | emulilor |
| Vocativ | emulule | emulilor |
- persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online