emul

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză émule < latină aemulus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
emul
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ emul emuli
Articulat emulul emulii
Genitiv-Dativ emulului emulilor
Vocativ emulule emulilor
  1. persoană care se străduieșteegaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate.


Traduceri

Referințe