ennui

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză ennui.

Pronunție


Substantiv

ennui, (nenumărabil)

  1. plictiseală; urât
    I sometimes feel a great ennui.

Sinonime

Antonime

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din verbul ennuyer < latină inodiāre.

Pronunție

  • AFI: /ɑ̃.nɥi/


Substantiv

ennui m., ennuis pl.

  1. plictiseală, urât; lâncezeală, lâncezire, moleșeală
    Un ennui mortel.
  2. deranj, incomodare; neplăcere, necaz

Cuvinte derivate