neplăcere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din ne- + plăcere.

Pronunție

  • AFI: /ne.plə'ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
neplăcere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neplăcere neplăceri
Articulat neplăcerea neplăcerile
Dativ-Genitiv neplăcerii neplăcerilor
Vocativ neplăcere neplăcerilor
  1. stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, (p.ext.) de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust.
  2. necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe