necaz

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) nakazŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
necaz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necaz necazuri
Articulat necazul necazurile
Genitiv-Dativ necazului necazurilor
Vocativ necazule necazurilor
  1. stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință.
  2. ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți.
  3. pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică.

Locuțiuni

Expresii

  • La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie


Traduceri

Anagrame

Referințe