epigramă

română

Etimologie

Din franceză épigramme < latină epigramma.

Pronunție

• AFI: /e.pi'gra.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului epigramă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epigramă	epigrame
Articulat	epigrama	epigramele
Genitiv-Dativ	epigramei	epigramelor
Vocativ	epigramă	epigramelor

1. specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică.

Cuvinte derivate

• epigramist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online