epigramă
română
Etimologie
Din franceză épigramme < latină epigramma.
Pronunție
- AFI: /e.pi'gra.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului epigramă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epigramă | epigrame |
| Articulat | epigrama | epigramele |
| Genitiv-Dativ | epigramei | epigramelor |
| Vocativ | epigramă | epigramelor |
- specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online