termina

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină terminare. Confer franceză terminer.

Pronunție

  • AFI: /ter.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) termina
Infinitiv a (se) termina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) termin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) termine
Participiu terminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși.
    Când termini?
  2. (v.refl.) a lua sfârșit, a se încheia.
    Filmul o să se termine la ora nouă.
  3. a avea o terminație, a se sfârși în...
    Cuvântul "masă" se termină cu o vocală.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (fam.) A se termina cu cineva = se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare


Traduceri

Referințe