epiloga

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză épiloguer.

Pronunție

  • AFI: /e.pi.lo'ga/


Verb


Conjugarea verbului
epiloga
Infinitiv a epiloga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
epiloghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să epilogheze
Participiu epilogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a încheia, a termina.
  2. (v.tranz.) a găsi de spus ceva în plus la orice.


Traduceri

Referințe