epiloga

română

Etimologie

Din franceză épiloguer.

Pronunție

• AFI: /e.pi.lo'ga/

Verb

Conjugarea verbului epiloga
Infinitiv	a epiloga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	epiloghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să epilogheze
Participiu	epilogat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a încheia, a termina.
2. (v.tranz.) a găsi de spus ceva în plus la orice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online