eprubetă

română

Etimologie

Din franceză éprouvette (după probă).

Pronunție

• AFI: /e.pru'be.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului eprubetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eprubetă	eprubete
Articulat	eprubeta	eprubetele
Genitiv-Dativ	eprubetei	eprubetelor
Vocativ	eprubetă	eprubetelor

1. tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online