etira

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză étirer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
etira
Infinitiv a etira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
etirez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să etireze
Participiu etirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe