etira

română

Etimologie

Din franceză étirer.

Pronunție

• AFI: /e.ti'ra/

Verb

Conjugarea verbului etira
Infinitiv	a etira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	etirez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să etireze
Participiu	etirat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage.

Cuvinte derivate

• etirare
• etirat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• artei
• erați
• ierta

Referințe

• DEX '98 via DEX online