etos

română

Variante

• ethos

Etimologie

Din latină ethos < greacă ἦθος („obicei, datină”).

Pronunție

• AFI: /e'tos/

Substantiv

Declinarea substantivului etos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	etos	invariabil
Articulat	etosul	invariabil
Genitiv-Dativ	etosului	invariabil
Vocativ	'	'

1. ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate.
2. specific cultural al unei colectivități.
3. parte a unui discurs în care se vorbește despre moravuri.

Sinonime

• 1: moralitate

Cuvinte apropiate

• etic
• etică
• etografie
• etogramă
• etologic
• etologie

Traduceri

ansamblu de norme și idealuri morale specifice unui grup social sau unei epoci

cehă: étos (čeština) coreeană: 에토스 (한국어) daneză: etos (dansk) ebraică: אתוס (עברית) engleză: ethos (English) esperanto: etoso (Esperanto) estoniană: eetos (eesti) finlandeză: ilmapiiri (suomi) franceză: ethos (français) germană: Ethos (Deutsch) n. greacă: ήθος (Ελληνικά) (íthos) n.

italiană: ethos (italiano) m. maghiară: éthosz (magyar) neerlandeză: moreel (Nederlands) norvegiană: etos (norsk) poloneză: etos (polski) portugheză: ethos (português) m. rusă: этос (русский) (etos) spaniolă: ethos (español) m. suedeză: etos (svenska) c. turcă: ruh (Türkçe)

Referințe

• DEX online