evinge

română

Etimologie

Din latină ēvincere (după învinge).

Pronunție

• AFI: /e'vin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului evinge
Infinitiv	a evinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	eving
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să evingă
Participiu	evins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (despre o persoană) a face ca o altă persoană să sufere o evicțiune.

Cuvinte derivate

• evicțiune
• evingere
• evins

Traduceri

a face să sufere o evicțiune

arabă: أجلى (العربية) ('ajlaa) chineză: 驅逐 (中文), 驱逐 (中文) (qūzhú), 赶出 (中文) (gǎnchū) engleză: evict (English) esperanto: evikcii (Esperanto) finlandeză: häätää (suomi) franceză: expulser (français), évincer (français) germană: vertreiben (Deutsch), verweisen (Deutsch), ausweisen (Deutsch) greacă: κάνω έξωση (Ελληνικά) (káno éxosi) italiană: espellere (italiano), sfrattare (italiano)

japoneză: 追い出す (日本語) (おいだす, oidasu), 立ち退かせる (日本語) (たちのかせる, tachinokaseru) poloneză: eksmitować (polski) portugheză: despejar (português) rusă: выселять (русский) (vyselját'), выгонять (русский) (vygonját'), изгонять (русский) (izgonját') spaniolă: desahuciar (español) suedeză: vräka (svenska), avhysa (svenska) turcă: tahliye ettirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online