excelență

română

Etimologie

Din franceză excellence < latină excellentia.

Pronunție

• AFI: /eks.ʧe'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului excelență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	excelență	excelențe
Articulat	excelența	excelențele
Genitiv-Dativ	excelenței	excelențelor
Vocativ	excelență	excelențelor

1. titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat.

Locuțiuni

• Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online