exorta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză exhorter < latină exhortari.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
exorta
Infinitiv a exorta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
exortez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să exorteze
Participiu exortat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe