îndemna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină * indeminare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.demˈna/


Verb


Conjugarea verbului
îndemna
Infinitiv a îndemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndemn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndemne
Participiu îndemnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
  2. (v.refl.) a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
  3. (v.refl. recipr.) (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
  4. (v.tranz.) a sili un animalpornească sau să meargă mai repede.
  5. (v.intranz.) (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe