trimitere

română

Variante

• trimetere

Etimologie

Din a trimite.

Pronunție

• AFI: /tri'mi.te.re/

Substantiv

Declinarea substantivului trimitere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trimitere	trimiteri
Articulat	trimiterea	trimiterile
Genitiv-Dativ	trimiterii	trimiterilor
Vocativ	trimitere	trimiterilor

1. acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis.
2. scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate).
3. notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare.

Cuvinte compuse

• trimitere în judecată
• casare cu trimitere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• retrimite

Referințe

• DEX '98 via DEX online