expedia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză expédier < latină expedire.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.ˈdja/


Verb


Conjugarea verbului
expedia
Infinitiv a expedia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
expediez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să expedieze
Participiu expediat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă.
    A expedia coletele.
    Cui i-ai expediat scrisoarea?
  2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva.
  3. a executa repede și superficial o lucrare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe