expediție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză expédition < latină expeditio.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe'di.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
expediție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ expediție expediții
Articulat expediția expedițiile
Genitiv-Dativ expediției expedițiilor
Vocativ expediție expedițiilor
  1. călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc.
  2. campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară.
  3. expediere.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe