expediție

română

Etimologie

Din franceză expédition < latină expeditio.

Pronunție

• AFI: /eks.pe'di.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului expediție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	expediție	expediții
Articulat	expediția	expedițiile
Genitiv-Dativ	expediției	expedițiilor
Vocativ	expediție	expedițiilor

1. călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc.
2. campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară.
3. expediere.

Cuvinte compuse

• condică de expediție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online