expeditiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză expéditif.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.di'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
expeditiv
Singular Plural
Masculin expeditiv expeditivi
Feminin expeditivă expeditive
Neutru expeditiv expeditive
  1. (adesea adverbial) care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute.


Traduceri

Referințe