extemporal
română
Etimologie
Din germană Extemporale < latină extemporalis.
Pronunție
- AFI: /eks.tem.po'ral/
Substantiv
| Declinarea substantivului extemporal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | extemporal | extemporale |
| Articulat | extemporalul | extemporalele |
| Genitiv-Dativ | extemporalului | extemporalelor |
| Vocativ | extemporalule | extemporalelor |
- probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online