fălțuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a fălțui.

Pronunție

  • AFI: /fəl.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fălțuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fălțuire fălțuiri
Articulat fălțuirea fălțuirile
Genitiv-Dativ fălțuirii fălțuirilor
Vocativ fălțuire fălțuirilor
  1. acțiunea de a fălțui; fălțuit.


Traduceri

Anagrame

Referințe