fălțuire

română

Etimologie

Din a fălțui.

Pronunție

• AFI: /fəl.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fălțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fălțuire	fălțuiri
Articulat	fălțuirea	fălțuirile
Genitiv-Dativ	fălțuirii	fălțuirilor
Vocativ	fălțuire	fălțuirilor

1. acțiunea de a fălțui; fălțuit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• felurita
• fluierat
• refulați

Referințe

• DEX '98 via DEX online