fălțui
română
Etimologie
Din germană falzen.
Pronunție
- AFI: /fəl.ʦu'i/
Verb
| Conjugarea verbului fălțui | |
| Infinitiv | a fălțui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
fălțuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să fălțuiască |
| Participiu | fălțuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea.
- (v.tranz.) a face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor).
- (v.tranz.) a executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului.
- (v.tranz.) a îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online