fălțuitoare
română
Etimologie
Din fălțuitor.
Pronunție
- AFI: /fəl.ʦu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fălțuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fălțuitoare | fălțuitoare |
| Articulat | fălțuitoarea | fălțuitoarele |
| Genitiv-Dativ | fălțuitoarei | fălțuitoarelor |
| Vocativ | fălțuitoareo | fălțuitoarelor |
- persoană calificată în operațiile de fălțuire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online