făuritoare

română

Etimologie

Din făuritor.

Pronunție

• AFI: /fə.u.ri'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului făuritoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făuritoare	făuritoare
Articulat	făuritoarea	făuritoarele
Genitiv-Dativ	făuritoarei	făuritoarelor
Vocativ	făuritoareo	făuritoarelor

1. persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creatoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• furătoarei

Referințe

• DEX '98 via DEX online