factotum

română

Etimologie

Din franceză factotum < latină fac totum.

Pronunție

• AFI: /fak'to.tum/

Substantiv

Declinarea substantivului factotum
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	factotum	invariabil
Articulat	factotumul	invariabil
Genitiv-Dativ	factotumului	invariabil
Vocativ	factotumule	invariabil

1. (livr.) persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online