falaitar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă форeитор (foreitor), germană Vorreiter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
falaitar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ falaitar falaitari
Articulat falaitarul falaitarii
Genitiv-Dativ falaitarului falaitarilor
Vocativ falaitarule falaitarilor
  1. călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi.


Traduceri

Referințe