falaitar
Etimologie
Din rusă форeитор (foreitor), germană Vorreiter.
Pronunție
- AFI: /fa.lajˈtar/
Substantiv
| Declinarea substantivului falaitar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | falaitar | falaitari |
| Articulat | falaitarul | falaitarii |
| Genitiv-Dativ | falaitarului | falaitarilor |
| Vocativ | falaitarule | falaitarilor |
- călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online