fals

română

Din latină falsus, italiană falso.

Declinarea substantivului fals
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fals	falsuri
Articulat	falsul	falsurile
Genitiv-Dativ	falsului	falsurilor
Vocativ	falsule	falșilor

(jur.) infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc.

Declinarea adjectivului fals
	Singular	Plural
Masculin	fals	falși
Feminin	falsă	false
Neutru	fals	false

care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial.
prefăcut, fățarnic, ipocrit.
(muz.) care sună contrar legilor armoniei; distonant.