faux
Aspect
(English)
Etimologie
Pronunție
Adjectiv
faux (necomparabil)
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Omofone
Referințe
(français)
Etimologie
Din franceză medie faulx, care provine din franceză veche fauz, faus, fals < latină falsus („înșelat, amăgit; eronat, greșit; fals”).
Pronunție
Adjectiv
| Declinarea adjectivului faux | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | faux | faux |
| Feminin | fausse | fausses |
- fals, neadevărat
- Fausse joie ; fausse crainte ; fausse honte
- fals, artificial
- Faux diamants ; bijoux faux
- neîntemeiat, nefondat
- Règle fausse. — Faux calcul ; argument, raisonnement faux
Antonime
- 1-2: vrai
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
Vezi și
Adverb
faux
- (în mod) fals, incorect, eronat, greșit
- Raisonner faux.
- (muz.) fals
- Ce piano sonne faux, il faudrait le faire accorder.
Substantiv
faux m., faux pl.
- (la sg.) fals, neadevăr
- Discerner le faux d'avec le vrai.
- (lit.; la sg.) fals
- Avoir l'horreur du faux.
- (jur.) fals
Expresii
Variante
Etimologie
Din franceză medie faulx, care provine din franceză veche fauz < latină falx, falcem („coasă”).
Substantiv
faux f., faux pl.
- (tehn., agr.) coasă
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Etimologie
Din faillir.
Verb
Referințe
(Latina)
Variante
Etimologie
Origine necunoscută. Poate în legătură cu greacă antică χᾰ́ος (kháos, „haos”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului faux | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | faux | faucēs |
| Genitiv | faucis | faucium |
| Dativ | faucī | faucibus |
| Acuzativ | faucem | faucēs, faucīs |
| Ablativ | fauce | faucibus |
| Vocativ | faux | faucēs |
- forma de singular pentru faucēs.