faux
Aspect
![]() |
(English)
Etimologie
Pronunție
Adjectiv
faux (necomparabil)
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Omofone
Referințe
(français)
Etimologie
Din franceză medie faulx, care provine din franceză veche fauz, faus, fals < latină falsus („înșelat, amăgit; eronat, greșit; fals”).
Pronunție
Adjectiv
Declinarea adjectivului faux | ||
Singular | Plural | |
Masculin | faux | faux |
Feminin | fausse | fausses |
- fals, neadevărat
- Fausse joie ; fausse crainte ; fausse honte
- fals, artificial
- Faux diamants ; bijoux faux
- neîntemeiat, nefondat
- Règle fausse. — Faux calcul ; argument, raisonnement faux
Antonime
- 1-2: vrai
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
Vezi și
Adverb
faux
- (în mod) fals, incorect, eronat, greșit
- Raisonner faux.
- (muz.) fals
- Ce piano sonne faux, il faudrait le faire accorder.
Substantiv
faux m., faux pl.
- (la sg.) fals, neadevăr
- Discerner le faux d'avec le vrai.
- (lit.; la sg.) fals
- Avoir l'horreur du faux.
- (jur.) fals
Expresii
Variante
Etimologie
Din franceză medie faulx, care provine din franceză veche fauz < latină falx, falcem („coasă”).
Substantiv
faux f., faux pl.
- (tehn., agr.) coasă
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Etimologie
Din faillir.
Verb
Referințe
(Latina)
Variante
Etimologie
Origine necunoscută. Poate în legătură cu greacă antică χᾰ́ος (kháos, „haos”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului faux | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ | faux | faucēs |
Genitiv | faucis | faucium |
Dativ | faucī | faucibus |
Acuzativ | faucem | faucēs, faucīs |
Ablativ | fauce | faucibus |
Vocativ | faux | faucēs |
- forma de singular pentru faucēs.