fanariot
română
Etimologie
Din neogreacă φαναριωτισ (fanariótis).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului fanariot | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fanariot | fanarioți |
| Articulat | fanariotul | fanarioții |
| Genitiv-Dativ | fanariotului | fanarioților |
| Vocativ | fanariotule | fanarioților |
- grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; (spec.) demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului fanariot | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | fanariot | fanarioți |
| Feminin | fanariotă | fanariote |
| Neutru | fanariot | fanariote |
- care aparține fanarioților, privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online