fanariot

română

Etimologie

Din neogreacă φαναριωτισ (fanariótis).

Pronunție

• AFI: /fa.na.riˈot/

Substantiv

Declinarea substantivului fanariot
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fanariot	fanarioți
Articulat	fanariotul	fanarioții
Genitiv-Dativ	fanariotului	fanarioților
Vocativ	fanariotule	fanarioților

1. grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; (spec.) demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită.

Cuvinte derivate

• fanariotic
• fanariotism
• fanariotiza

Cuvinte compuse

• epoca fanarioților

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului fanariot
	Singular	Plural
Masculin	fanariot	fanarioți
Feminin	fanariotă	fanariote
Neutru	fanariot	fanariote

1. care aparține fanarioților, privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fârnâito
• foniatra
• fornăita
• afrontai

Referințe

• DEX '98 via DEX online