feblețe
română
Etimologie
Din franceză faiblesse.
Pronunție
- AFI: /fe'ble.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului feblețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | feblețe | invariabil |
| Articulat | feblețea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | febleții | invariabil |
| Vocativ | feblețe | invariabil |
- (fam.) înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc.
- ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online