ferecătură
română
Etimologie
Din a fereca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /fe.re.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ferecătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ferecătură | ferecături |
| Articulat | ferecătura | ferecăturile |
| Genitiv-Dativ | ferecăturii | ferecăturilor |
| Vocativ | ferecătură | ferecăturilor |
- (rar) acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online