ferecătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a fereca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /fe.re.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ferecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ferecătură ferecături
Articulat ferecătura ferecăturile
Dativ-Genitiv ferecăturii ferecăturilor
Vocativ ferecătură ferecăturilor
  1. (rar) acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca.


Traduceri

Referințe