figura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză figurer.

Pronunție

  • AFI: /fi.gu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
figura
Infinitiv a figura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
figurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să figureze
Participiu figurat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi prezent undeva, a lua parte la ceva.
  2. (v.intranz.) a se afla înregistrat, înscris undeva.
  3. (v.tranz.) (rar) a înfățișa ceva (în artele plastice).
  4. (v.tranz.) (franțuzism înv.; construit cu dativul) a-și închipui, a-și imagina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe